Instrumente Indiene

 

Sitarul

Instrumentul are o baza semisferica dintr-o specie inrudita cu dovleacul cu un gat de lemn de trandafir, ambele fiind goale pe

sitar dinauntru, cu rolul de cutii de rezonanta, podul (calusul) de fildes sau os, se fixeaza in centru. Uneori un al doilea dovleac este atasat la celalalt capat al gatului pentru a obtine o dubla rezonanta. Exista sapte corzi principale si saptesprezece, optusprezece sau nouasprezece bareuri de zinc sau cupru in forma convexa de obicei legate cu nailon. Artistul tine instrumentul cu cutia de rezonanta pe piciorul stang si cu gatul instrumentului aplecat la 45 de grade.
Corzile sunt ciupite cu un inel metalic (mizrabul) care se pune pe aratatorul mainii drepte. El este de asemenea folosit si pentru a mentine ritmul.

Sitarul este unul dintre cele mai dificile instrumente indiene si este nevoie de multi ani de studiu pentru a putea stapani acest instrument. Tehnica de interpretare si de ciupire a corzilor depinde foarte mult de stilul, scoala din care face parte artistul, pentru crearea structurii melodice se folosesc combinatii fixate de boluri "da" "ra" "diri" "dra". El este folosit atat in muzica clasica indiana cat si la interpretarea bhajanurilor, muzicii usoare indiene sau a muzicii bolywood.

Exista o istorie controversata in legatura cu originea sitarului si a evolutiei sale ca instrument, mai intai orice instrument cu corzi este clasificat si incadrat in categoria vina.Initial sitarul a avut trei corzi si a fost cunoscut ca Tri Tantri vina.

Numele sitar nu este insa un nume indian, deoarece Amir Khusro, marele poet, compozitor si muzician persan fiind impresionat de profunzimea si puritatea muzicii indiene a creat noi forme de muzica si instrumente. El a trasformat si modificat tri tantri vina in ceea ce este cunoscut astazi drept sitar, aceasta este contributia lui, astfel tri tantri vina a devenind cunoscuta ca sitar.
De cele mai multe ori sitarul este acompaniat de tabla, astfel combinatia celor doua imbogateste compozitia.

 

Tanpura

 

Tanpura este un instrument confectionat din lemn, cu patru, cinci sau sase corzi fara bareuri, cu o cutie de rezonanta in forma de `plosca` si un gat subtire. Ea ofera artistilor o referinta tonica,

tanpura

imbogateste sunetul de fundal cu un zumzet armonic unic. Corzile sunt acordate intr-o maniera care accentueaza tonica si notele dominante ale compozitiei, podul (calusul) este confectionat din os, de obicei coarne de cerb si este usor curbat pentru a evita bazaiala (corzile sunt ciupite), dar si pentru a genera diverse armonice care intensifica calitatea tonica a instrumentului .

Dimensiunea instrumentului (cutia de rezonanta si gatul) poate varia in functie de urmatoarele variante: daca artistul este un instrumentist, vocalist sau vocalista, tanpura a fost cel mai probabil inclusa in ansamblele musicale inca din secolul saptesprezece...

 

 

Sunetul tanpurei este foarte bogat datorita tonurilor superioare produse. Datorita structurii sale instrumentului creeaza rezultate acustice de o asa maniera incat chiar si notele mai inalte dn seriile armonice persista.Este evident ca avem de a face cu un fenomen foarte complex deoarece sunt multe (microtonuri) armonice prezente si maniera in care ele influenteaza sunetul final ca un tot unitar nu poate fi usor indentificat. Mai mult, problema obtinerii consonantei, sau macar a evitarii disonantei extreme, este una refractara.

A fost propus de unii muzicologi ca gama sa fie modificata in aceeasi maniera cu gamele temperate ale muzicii vestice pentru a evita imperfectiunile melodice. Solutia este insa impropie chiar si pentru muzica vestica intervalele perfect egale creand o monotonie insipida. Asadar o gama ideala ar fi una care permite o anumita marja de intonatie in functie de contextul in care apar notele. Aceasta este posibil doar in muzica indiana deoarece este interpretata de artisti individuali si nu de orchestre asa incat flexibilitatea in intonatie este o caracteristica uzuala. In ciuda faptului ca intonatia notelor difera de la artist la artist, compozitia este in mod evident recunoscuta de audienta si singura explicatie pentru aceasta este ca publicul percepe mai degraba intervalele muzicale, compozitia avand intr-o anumita masura o modalitate duala sau chiar multipla.

 

 






Mergi sus ...